BMW HP2 Megamoto

După ce s-a
transformat dintr-un producător conservator într-unul avangardist,
BMW a trecut la revoluţionarea lumii răsturnând canoane unanim
acceptate şi respectate cu stricteţe până acum. HP2 a fost primul
pas, demonstrînd că o motocicletă de calibru mare poate fi la fel
de agilă ca un enduro tradiţional. Megamoto şi G650X sunt forţe
proaspete aruncate în luptă la Intermot.

Varianta
supermoto a lui HP2 a fost anticipată de multă vreme, existând
tuneri care ofereau de ceva vreme variante modificate ale modelului
hiperenduro, însă BMW a adus la Intermot o altă motocicletă, nu un
HP2 cu anvelope de stradă. HP2 Megamoto deschide o nouă
categorie.

Motor
puternic… mai puternic!

Motorul este
preluat direct de la HP2. Vă amintesc faptul că HP2 este primul
enduro adevărat echipat cu un motor boxer, primul care a trecut
peste bariera cilindreei de un litru şi peste limita psihologică de
100 CP.

Pentru HP2
Megamoto, oficialii susţin o creştere a puterii, însă până la ce
valoare nu ni se spune. Nu este exclus ca boxerul să adopte
specificaţiile de la R 1200S, ceea ce ar însemna un maxim de 122 CP
la 8.250 rpm, deşi este mai probabil sa fie undeva la mijloc, adică
pe la 110 CP, ca în cazul ST-ului.

De evacuare se
ocupă un final oval cu două incinte şi ieşire dublă provenit de la
Akrapovic. Pe lângă sunetul puternic, sistemul de evacuare are
rolul de a maximiza performanţele motorului în zona turaţiilor
medii şi joase. Neschimbată apare transmisia cu ambreiaj monodisc
uscat, cutie în 6 trepte şi transmisie finală prin
cardan.

Ciclistică
revizuită… rezultă o altă motocicletă

Cadrul pare
neschimbat, diferenţa de înclinaţie a coloanei de direcţie putând
fi doar rezultatul modificării suspensiei şi nu neapărat a unei
modificări a cadrului propriuzis. Furca Marzocchi cu jambe de 45
mm, care o înlocuieşte pe cea a lui HP2 Enduro, pierde 110 mm din
cursă pentru un comportament mai bun pe asfalt. Pe spate,
amortizorul cu aer comprimat cedează locul unui Öhlins
convenţional, pierzând şi el 7 cm. Cursa redusă a suspensiilor (160
pentru faţă şi 180 pentru spate) apropie Megamoto mai mult de
motociclete sportive decît de enduro sau touring-enduro, unde
valorile se învârt în jurul a 200 mm.

Roţile par a fi
preluate direct de la R 1200 S, având acelaşi design şi aceleaşi
dimensiuni. Jantele de 17″ au lăţime de 3,5″ pentru faţă şi 5,5″
pentru spate, fiind încălţate cu anvelope tipice pentru o
motocicletă sport: 120/70, respectiv 180/55.

Sistemul
de frânare este şi el revizuit având de oprit o motocicletă de 200
kg pe drumuri de asfalt. Configuraţia acestuia este identică cu cea
a lui R 1200 S: două discuri de 320 mm cu etriere fixe cu patru
pistoane pe faţă şi un disc de 265 mm cu etrier flotant cu două
pistoane pe spate.

Bavarezii au
abordat într-o manieră diferită categoria motocicletelor supermoto
de cilindree mare. În loc să facă o motocicletă enduro adaptată
pentru şosea (reţeta utilizată în mod normal), BMW a dezvoltat o
motocicletă de şosea adaptată pentru scurte incursiuni pe
teritoriul motocicletor off-road. Megamoto este un rutier capabil
să atace orice fel de drum cu condiţia ca acesta să fie un drum şi
nu doar o potecă.

Acelaşi drum se
pare că va aborda şi Hypermotard-ul Ducati. Acesta mai nou a primit
motorul de pe Multistrada 1100 şi poate zâmbi pe sub mustăţi chiar
dacă nu dispune decât de 95 CP. Ambele au însă de învins un
concurent care are deja doi ani de experienţă, ba mai mult a primit
şi un up-grade. Este vorba despre KTM 950 Supermoto, austriacul
venind dintr-o familie cu renume în această categorie.